| Anca Giurchescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Rodica Maria Anca Ciortea  |
| Născută | 1930[1] București, România |
| Decedată | 2015 (85 de ani)[1] Copenhaga, Danemarca |
| Cetățenie |  România Danemarca |
| Ocupație | universitară[*] etnologă[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba engleză[2] limba franceză limba rusă Limba daneză |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport |
Modifică date / text  | |
Anca Giurchescu, născută Ciortea (n.19 decembrie 1930 – m.4 aprilie 2015) a fost o cercetătoare română a dansului popular și etnocoregraf, unul dintre fondatorii disciplinei. Ghiurchescu s-a născut în București într-o familie ce provenea din Transilvania, regiune în care a și copilărit. La universitate a studiat dansul la Institutul Național de Educație Fizică. În timpul școlii, ea a participat la competiții de tir la țintă și a fost medaliată cu argint (echipe) și cu bronz (individual) la Campionatul European de tir din 1955. În timpul studiilor a început să lucreze ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor "Constantin Brăiloiu" iar în 1962 a devenit membru al Consiliului Internațional pentru Muzică Tradițională. Consiliul a înființat un grup de lucru din care Giurchescu făcea parte și care a pus bazele științei etnocoregrafiei .
În 1979, Giurchescu fuge din țară alăturândui-se soțului ei la Copenhaga, după ce a participat la un seminar la Belfast. Ea și-a continuat cercetările în contextul cultural, istoric și social al dansului și a predat în toată Europa și Statele Unite. În 1989, familia ei s-a întors în România, după căderea regimului comunist. A rămas în țară timp de patru ani și apoi s-a întors la Copenhaga. Ea a coordonat numeroase proiecte internaționale de cercetare care studiau ritualuri și tradiții de dans în rândul diferitelor minorități etnice cu rădăcini în România și țările învecinate. Ea a fost președinte al Grupului de Studiu pentru Etnocoregrafie al Consiliului Internațional pentru Muzica Tradițională din 1998 până în 2006 și președinte fondatoare a Subgrupului de Studiu Etnocoregrafice pentru Teoria și Metodele cercetării de teren, conducându-l între 1990 și 2014.